facebook youtube
 
 
 
 
 

 "Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună."
Un zâmbet reduce distanța cu o mie de paşi. Ştim, primul e cel mai greu. Îl facem împreună?

 
Principala și cea mai des întâlnită cauză a apariției gingivitei o reprezintă acumularea de placă bacteriană și tartru, datorate unei igiene deficitare. Bacteriile acumulate pe dinți determină irită gingiile și în timp, acestea se inflamamează, căpătând un aspect roșiatic și tumefiat. De aceea, un periaj realizat de două ori pe zi și un detartraj făcut de două ori pe an pot preveni eficient apariția gingivitei.
Copiii sunt mult mai predispuși la apariția cariiilor din cauza alimentației bogate în zaharuri iar în cazul lor, acestea evoluează mult mai rapid decât la adulți. O soluție de prevenire a apariției cariiilor este sigilarea dentară. Prin această procedură neinvazivă, recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, dinții sunt protejați de atacul bacteriilor iar cei mici nu au motive să se teamă, deoarece nu este dureroasă și are o durată de viață de până la 2 ani.
Există patru tipuri de radiografii dentare: retroalveolară, bitewing, panoramică și ocluzală. Primul tip de radiografie oferă imaginea a maxim 3 dinți și este indicată atunci când medicul vrea să vadă carii, abcese, chisturi sau infecții la nivelul dintelui. Radiografia bitewing permite vizualizarea coroanei dentare, precum și a cariilor interdentare. Cea panoramică oferă o imagine de ansamblu a dinților, a sinusurilor, prin care medicul detectează anomalii osoase, chisturi, tumori, fracturi sau infecții. Cea din urmă, radiografia ocluzală permite vizualizarea arcadei superioare și inferioare și este utilă pentru observarea dinților care nu au erupt prin gingii sau pentru a detecta chiar obiecte străine din interiorul lor.
Atunci când un abces dentar este lăsat netratat, la vârful rădăcinii se poate forma o cavitate plină cu lichid, ce poartă numele de chist dentar. Cele mai întâlnite simptome în această afecțiune sunt umflarea gingiei și disconfortul sau chiar durerea la nivel local.
Prin rezecția apicală medicul extirpă chirurgical un țesut de granulație care se formează în os, la nivelul vârfului rădăcinii dentare. Dacă această procedură nu are loc, chistul se poate extinde la alți dinți și poate chiar perfora masa osoasă. Astfel, prin rezecția apicală, medicul poate salva un dinte de la extracție.
Categoric NU. Un molar de minte care nu a erupt la timp înseamnă că nu are suficient spațiu pe arcada dentară din cauza dimensiunii celorlalți dinți din vecinătate sau că arcada dentară este mică. Astfel, pentru a nu afecta ceilalți dinți prin înghesuiri dentare sau destabilizări ocluzale, molarii de minte trebuie supuși extracției.
Nu. Deși molarii de minte incluși favorizează îngramădirea dinților, extracția acestora nu va corecta poziția dinților deja deplasată. Singura soluție o reprezintă tratamentul ortodontic.
Da, plombarea este posibilă în cazul oricărui dinte, însă în cazul molarului de minte vizibilitatea este redusă, fiind ultimul pe arcadă. Din acest motiv, prevenția este importantă iar aceasta se face doar printr-o igienă dentară riguroasă, însoțită de consultații anuale.
În cazul în care răceala este una ușoară, fără tuse sau nas înfundat, intervenția se poate realiza. Însă, dacă răceala este una mai severă, cu febră, tuse sau obstruncție nazală, este recomandat să așteptați până la vindecarea ei, deoarece starea de sănătate este foarte importantă în cazul sedării intravenoase.
Chiar dacă sunt dinți temporari, dinții de lapte trebuie tratați la fel ca cei definitivi, deoarece pierderea lor prematură poate duce la probleme dentare în viitor. Dacă dinţii de lapte se pierd mai repede decȃt ar trebui, dinţii vecini, temporari sau definitivi, migrează închizȃnd spaţiul unde dintele definitiv succesor ar trebui să erupă, ducând la complicații care se tratează mult mai greu decât o carie.
Nu, osteoporoza afectează inclusiv maxilarul, adica indirect nivelul de susținere al dinților, ceea de determină apariția bolilor pariodentale, pierderea dinților și afecțiunile gingiilor. Totodată, persoanele care suferă de această boală a oaselor sunt mai predispuse la a avea o proteză nouă, față de cele sănătoase.
Dimpotrivă. Deși intenția este una bună, apăsarea mai puternică a periuței de dinți are efecte negative asupra smalțului dinților, făcându-și apariția abraziunea dentară și implicit sensibilitatea dentară, o afecțiune neplăcută, ce impune restricții la nivel alimentar și nu numai.

 


 

 
 
 

 

 

 
sageata