Inhalosedare

Ce este inhalosedarea?

Inhalosedarea sau sedarea costienta este o metodă din ce în ce mai populară în stomatologie şi se adresează pacienţilor mici şi mari care suferă de anxietate şi de teamă de dentist.
În esenţă, inhalosedarea transformă anxietatea într-o stare de bine. Iar atunci când jumătate din populaţie admite că se teme să meargă la dentist iar principalul motiv pentru care dintîi temporari sunt insuficient trataţi îl reprezintă atitudinea necooperantă a celor mici, inhalosedarea cu „aer magic" este soluţia.

 

Cum? Cu ajutorul combinației optime de oxigen şi protoxid de azot.

Blanda şi netoxică, această combiantie acţionează asupra centrilor nervoşi şi duce la relaxarea completă, resimţirea unei stări de euforie şi la creşterea cooperării cu medicul.
Introdusă în programa universitară americană în anii '60, inhalosedarea este folosită la această ora în SUA de 90% din pedodonţi, adică tocmai de stomatologii care lucrează cu copii şi care au o misiune atât de delicată.

 

Ce se întâmplă la inhalosedare?

Se administrează protoxid de azot (N2O) amestecat cu oxigen prin intermediul unei măşti ataşate unui aparat. Masca este fixată etanş pe faţă iar pacientul este aşezat în poziţie culcată sau semiculcata.
Concentraţia de oxigen este monitorizată permanent de către medic prin intermediul pulsoximetru (dispozitiv care „prinde" în cârlig degetul arătător).
Creşterea dozei se face lent şi treptat, nu brusc iar concentraţia-prag este de 20%. După cei 20% intervine relaxarea.

 

Ce simți în timpul inhalosedării?

O stare de bine, de relaxare. Pulsul, tensiunea, rată respiraţiei, reflexele şi pupilele sunt normale.
Nu se pierde percepţia mediului înconjurător ci doar se estompează simţurile având o senzaţie de “reluare”. Pacientul rămâne conştient şi poate să comunice cu medicul. De fapt, unul dintre meritele tehnicii este că persoană de pe scaunul stomatologic pierde noţiunea timpului şi astfel stomatologul poate să trateze cariile fără întrerupere. 
La finalul intervenţiei, în cel mult cinci minute pacientul iese de sub efectul gazului, va simţi o stare de prospeţime şi va avea capacitate de concentrare şi coordonare.

 

Ce e bine de ştiut?

Deşi are şi efect antialgic, inhalosedarea nu ţine loc de anestezie, dacă amploarea tratamentului o impune.
Din momentul în care se induce sedarea (două-trei minute), pacientului i se administrează şi anestezic.

 

Este sigură inhalosedarea?

Da. Nu lasă urme în organism, fiind singură metodă de sedare lipsită de efecte pe termen lung.
Protoxidul de azot se elimina în proporţie de 99% prin acelaşi loc pe unde a pătruns în organism, adică prin plămâni. Fiind un gaz inert, care nu se leagă de componentele sangvine, el nu este captat de ţesuturi (muşchi, oase, ţesut adipos) şi nu se metabolizează la nivel hepatic sau renal.
O cantitate extrem de mică trece prin schimb de substanţe la nivelul tractului gastro-intestinal şi se elimina la acest nivel.

Deci este o substanţă sigură şi pentru copii.

 

Contraindicații relative:

- metoda este ineficientă dacă există infecţii respiratorii acute (răceli, polipi, amigdale);
- contraindicată persoanelor care suferă de otite medii sau de sinuzite, afecţiuni care duc la creşterea presiunii intracraniene. Această pentru că N2O trece mai uşor decât azotul în cavitatile aeriene ale corpului, inclusiv în sinusurile cerebrale, şi pune presiune mai mare pe pereţii acestora. Astfel apar simptome precum durerile de cap, ameţeală, greaţă şi vărsăturile;
- sarcina – primul trimestru (ac folic, B12);
- pacienţilor cu trecut în adicţii şi lipsa discernământului şi imunodeprimatilor;
- celor care suferă de HPT;
- Sd neuroanemic;
- celor care au suferit Intervenţii repetate, numeroase;
- celor cu comorbidităţi severe, coronarian+hipovolemic.