fa-ti o programare
0723 . 918 . 404
contact

Cris-Smile? PROFESIONISTI!

vezi mai multe »

Mioara Dorobantu
Dictionar Medical

1. Abces dentar

Un abces dentar este o infectie bacteriana, care poate fi dureroasa sau nu, şi, care, de obicei, contine puroi. Acest tip de infectie se regaseste la periferia radacinii unui dinte sau in jurul gingiei. Abcesul apare in cazul dintilor fracturati sau afectati de carii profunde, care au atins pulpa sau cavitatea centrala a dintelui. Daca infectia afecteaza gingia, abcesul este rezultatul parodontozei (boala a gingiilor). Un abces dentar netratat corespunzator poate ajunge la oasele maxilarului si provoca complicatii grave.

Simptome

Principalul simptom al unui abces dentar este o durere acuta si intensa a dintelui infectat. Durerea poate insa aparea chiar la zile sau luni dupa declansarea infectiei, astfel ca trebuie sa luam in considerare si alte simptome:

inrosirea si umflarea gingiilor;

durere la mestecat;

dureri de cap, febra si oboseala generala;

o cantitate semnificativa de puroi.

Complicatii

Un abces dentar care nu este tratat poate duce la complicatii grave, care pot afecta sanatatea unei persoane in mod dramatic si uneori letal.

O fistula este o deschidere care se creeaza pe gingie in cazul in care abcesul este cronic. Puroiul se scurge singur in gura. Atunci cand exista o fistula, de obicei, durerea scade, si exista  un mic buton alb sau rosiatic pe gingie.

Pierderea dintilor poate surveni, din cauza faptului ca abcesul infecteaza osul care sustine dintele, iar in cazul in care distrugerea osoasa este grava (parodontoza), dintele devine mobil si in cele din urma cade.

Este posibila declansarea unui abces cerebral. Infectia s-ar putea propaga la creier prin intermediul venelor. O infectie a creierului poate duce la coma.

Un abces dentar poate fi si cauza declansarii unei infectii a sinusurilor, deoarece radacinile molarilor superiori sunt situate in apropierea sinusurilor. In cazul in care abcesele dentare produc puroi, acesta poate umple si sinusurile.

Endocardita bacteriana apare atunci cand bacteriile provenite de la un abces dentar ajung la inima prin vasele de sange. Odata ajunse la inima, bacteriile pot produce infectii ce pun in pericol viata pacientului. 

Angina Ludwig este o infectie grava si uneori fatala care afecteaza parti ale fetei de sub maxilarul inferior. De obicei apare la adulti care sufera de infectii dentare netratate.  Exista pericolul ca infectia sa creasca atat de mult, incat blocheaza caile respiratorii si produce sufocare.

Tratament

Tratarea unui abces dentar poate varia in functie de severitatea infectiei si de localizarea acesteia (gingie sau dinte):

administrarea initiala de antibiotice;

drenajul puroiului poate fi indicat in cazul in care dimensiunea abcesului este foarte avansata;

daca un abces este localizat in jurul gingiei, se recomanda un drenaj si un chiuretaj;

daca abcesul este de origine endodontica, este necesar un tratament de canal, eventual insotit de montarea unei coroane dentare.

Prevenirea

Un abces dentar poate fi o experienta dureroasă si foarte neplacuta.Totusi, exista mai multe masuri prin care putem evita o astfel de afectiune:

igiena dentara riguroasa: spalatul pe dinti de trei ori pe zi si utilizarea atei dentare de 2 ori pe zi;

controale stomatologice regulate, de doua ori pe an;

detartraj si chiretaj subgingival regulat;

reducerea sau chiar intreruperea fumatului.

 

2. Air Flow

Air Flow- dispozitiv care cu ajutorul apei, aerului si unei pulberi de bicarbonat de sodiu indeparteaza placa bacteriana, petele si resturile moi de pe suprafata dintilor. Este o masura profilactica extrem de utila, care nu prezinta riscuri si nu dauneaza dintilor sau gingiilor. In plus, pulberea au un efect usor abraziv, lucru care contribuie si la lustruirea suprafetelor dentare.

Este recomandat pentru a curata dintii inainte de procedurile de bonding si sigilare, fiind  eficace pentru pacientii care poarta aparate ortodontice sau au lucrari dentare.

 

3. Albire dentara

Albirea dintilor este un procedeu care are drept scop  eliminarea coloratiilor smaltului si dentinei in conditii de siguranta, prin utilizarea unei solutii pe baza de peroxid de carbamida sau peroxid de hidrogen. Aceasta solutie in contact prelungit cu dintele descompune pigmentii care s-au format de-a lungul anilor.

Tehnici de albire a dintilor

Pasta de dinti cu efect de albire: toate pastele de dinti elimina usor placa de pe suprafata dintilor, cu frecare redusa. Unele paste de dinti contin chiar substante chimice care permit indepartarea unei cantitati mai mari de placa dentara. Totusi, nicio o pasta de dinti nu are rezultate comparabile cu cele obtinute la cabinetul medicului dentist.

Geluri de albire: achizitionate in farmacii sau magazine, gelul de albire pe baza de peroxid este aplicat pe suprafetele dintilor cu o perie mica. Se recomanda aplicarea de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Rezultatele pot fi observate dupa cateva zile si se mentin pentru o perioada de aproximativ patru luni.

Benzi de albire: acestea pot fi achizitionate tot din farmacii, sunt subtiri si acoperite cu un gel pe baza de peroxid. Acestea trebuie sa fie utilizate 30 de minute, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. La fel ca si in cazul gelurilor de albire, rezultatele pot fi observate dupa cateva zile si se mentin pentru o perioada de aproximativ patru luni.

Albire la domiciliu supravegheata de medicul dentist: se folosesc gutiere perfect adaptate dintilor fiecarui pacient, care sunt umplute cu un gel de albire pe baza de  peroxid. Aceste gutiere sunt facute pe baza amprentelor dentare, pentru a permite un  contact dentar maxim si pentru a reduce contactul cu gingiile. Ele trebuie sa fie purtate pentru cateva ore in fiecare zi sau peste noapte, pentru o perioada de doua saptamani sau mai mult, in functie de nivelul dorit de albire. Acest tratament nu este permanent si impune retusari dupa sase sau douasprezece luni, in funcţie de gradul de consum al alimentelor care pateaza dintii.

Albire la cabinetul medicului stomatolog: acest sistem permite o albire a dintilor intr-o singura sedinta la medicul dentist. Procedura presupune aplicarea de unui gel protector pe gingie, deoarece pentru a nu sufer iritatii din cauza peroxidului. Apoi, agentul de albire se aplica direct pe dinti, iar efectul de albire este accelerat de caldura sau de o sursa de lumina. Concentratia de peroxid folosita in cabinet este mai  mare decat in cazul altor tehnici de albire, motiv pentru care rezultatele sunt mult mai vizbile. Totusi, nici aceasta metoda nu este permanenta, fiind nevoie de retusuri dupa 6-12 luni.

 

4. Aparat dentar

In cazul in care dintii dumneavoastra sunt aliniati gresit, aveti doua optiuni: fie ii lasati asa cum sunt sau apelati la un tratament ortodontic pentru a-i realinia. Cea mai populara si eficienta modalitate este aparatul dentar, care in timp va rezolva si problema malocluziilor si va imbunatati aspectul zambetului dumneavoastra.

Aparatul dentar exercita o presiune constanta asupra dintilor pentru a-i determina sa-si schimbe directia si sa se alinieze. Tehnicile utilizate in ortodontie variaza in functie de pacient, dar de obicei constau in repozitionarea unui dinte, a unui grup de dinti, sau corectarea deformarii maxilarului.

Un aparat dentar este destinat atat copiilor, cat si adultilor, desi cele mai multe tratamente sunt efectuate la varsta de 12 ani. Este adevarat ca nu toti oamenii care nu au dintii perfect aliniati necesita purtarea de aparate ortodontice. In unele cazuri, acestea sunt necesare pentru a mentine dintii sanatosi, in altele este o alegere pur estetica.

Odata cu aparitia de noi tehnici si materiale, mai discrete, in domeniul ortodontiei, aparatul dentar a devenit mult mai performant si mai estetic, determinand tot mai multi adulti sa apeleze la tratamente ortodontice.

Exista mai multe tipuri de aparate dentare, in functie de varsta, complexitatea problemei, bugetul sau dorinta de discretie a pacientului:

aparate fixe: metalice, din ceramica, safir;

aparate dentare mobile si functionale;

aparate dentare linguale  (sunt fixate pe spatele dintilor, fiind o solutie aproape invizibila de indreptarea dintilor);

aligner Orthocaps.

In functie de problema care trebuie tratata, tratamentul ortodontic dureaza in medie 2 ani. Dupa finalizarea tratamentului cu aparatul dentar, medicul va poate recomanda sa purtati un aparat de contentie care are rolul de a obisnui dintii cu noua pozitie si a impiedica deplasarea acestora. Perioada in care trebuie purtat aparatul de contentie va fi stabilita de medicul ortodont.

 

5.Bruxism

Ce intelegem prin bruxism?

Bruxismul este o anomalie care se manifesta prin scrasnirea dintilor. Aceasta afectiune se regaseste la majoritatea oamenilor, dar de cele mai multe ori este foarte usoara sau se manifesta ocazional, si nu afecteaza sanatatea. Totusi, atunci cand simpotomele au o frecventa crescuta, ele pot conduce in timp la complicatii serioase: leziuni severe la nivelul maxilarului (afectarea articulatiei temporomandibulare), gingiilor si a dintilor, pierderea partiala a auzului sau modificarea aspectului fetei.

Cercetarile realizate in domeniu sugereaza ca motivul cel mai probabil care cauzeaza bruxismul este malocluzia (muscatura proasta), provocata de dintii incorect aliniati sau absenti. La acesta se adauga si anxietate sau stresul.

Simptome

Scrasnirea dintilor poate avea loc mai ales in timpul somnului, motiv pentru care oamenii pot sa nu fie constienti de starea lor. O durere de cap sau dureri la nivelul maxilarului, in special dimineata, sunt principalele simptome care indica prezenta bruxismului.

Daca suspectati ca ati putea suferi de bruxism, este recomandabil sa consultati un medic dentist. Acesta poate cauta semne care sa indice exact prezenta tulburarii, cum ar fi uzura dintilor sau a articulatiilor.

Tratament

In formele usoare de bruxism, tratamentul nu este necesar, dar atunci cand scrasnirea dintilor este severa si provoaca daune sau de durere, medicul stomatolog va incerca sa determine cauza si sa ofere un tratament adecvat in functie de aceasta. Exista o serie de masuri care se pot lua in situatile mai grave de bruxism, precum:

gasirea unor modalitati de reducere a stresului si de relaxare;

reducea consumului de alimente care contin cofeina, cum ar fi cafeaua, ciocolata sau bauturile racoritoare;

evitarea mestecarii obiectelor nealimentare, cum ar fi creioanele;

incercarea pe cat posibil de a evita scrasnitul dintilor, mai ales daca se intampla cand pacientul este constient;

relaxarea muschilor maxilarului noaptea inainte de culcare, prin aplicarea unei carpe umede si calde pe fata pornind dinspre ureche;

in cazul in care nici una dintre aceste metode nu functioneaza, medicul dentist poate face o gutiera, un dispozitiv care poate fi purtat pe timp de noapte in timpul episoadelor de scrasnire. Acesta se muleaza pe dantura si nu mai permite macinarea acestora. Nu este o metoda de vindecare completa a tulburarii, ci are rolul de a controla bruxismul.

 

6. Carii dentare

Cariilor dentare reprezinta o afectiune care rezulta din modificarea structurii smaltului si dentinei unui dinte, proces care duce la formarea de cavitati.

Formarea  cariilor dentare

Caria dentara apare atunci cand carbohidratii (zaharuri si amidon), cuprinse in paine, cereale, lapte, bauturi racoritoare, fructe, prajituri si dulciuri, au ramas un timp indelungat in contact cu dintii. Bacteriile care traiesc in gura digera aceste alimente, transformându-le in acid. Bacteriile, acidul, resturile alimentare si saliva se combina formand placa dentara care, in timp, distruge smaltul si dentina unui dinte ducand la aparitia cariilor.

Trei factori joaca roluri importante in formarea cariilor dentare: ereditate, igiena si nutritia. Totusi, dintre acestia rolul esential este atribuit alimentatiei.

Cariile dentare se pot forma in locuri in care asigurarea igienei este mai dificila, adica in canelurile dintilor, regiunea dintre doi dinti adiacente, pe coroana unui dinte sau in zona unei plombe mai vechi.

Cavitatea formata de carie creste cu timpul si, in cele din urma, invadeaza pulpa dintelui. In cazul in care in acest stadiu nu este efectuat niciun un tratament de catre medicul dentist, cariile dentare distrug dintele si pot duce la o infectie a osului subiacent provocand un abces.

Simptome

Simptomele variaza in functie de stadiul de evolutie a cariei, precum si de viteza de degradare a dintelui. La început, atunci cand este afectat doar smaltul, durerea este putin intensa sau chiar absenta. Din momentul in care respectiva carie se apropie de pulpa, dintii sunt sensibili la contactul cu alimente sau bauturi calde/reci, iar durerea devine din ce in ce mai intensa pe masura ce caria se extinde. Pentru a putea descoperi semnele unor carii precoce, medicul stomatolog va poate recomanda realizarea unor radiografii.

Tratament

Prezenta cariilor necesita actiune imediata. Cavitatile mici pot fi tratate pur si simplu cu ajutrul obturatiilor (plombe). In prealabil, cavitatea este bine curatata cu ajutorul frezei, iar ulterior medicul stomatolog realizeaza obturatia cu ajutorul unui produs special de restaurare, cum ar fi un compozit (adpatat in functie de culoarea dintelui).

In prezenta unui grad de degradare avansat, este nevoie de o inteventie de canal si aplicarea unei coroane dentare.

Extractia dentara este este ultima solutie, dentistul apeland la ea in conditiile in care degradarea este foarte avansata si a distrus o parte semnificativa a radacinii dintelui.

Prevenirea

Periajul dentar regulat si corect realizat are rolul de a indeparta placa dentara. Acesta ar trebui ar trebui sa fie facut atent, fara a exercita o presiune prea mare pe smalt.

Utilizarea atei dentare completeaza periajul dentar si il fac mai eficient.

Dieta echilibrata, saraca in zahar ajuta la prevenire aparitiei cariilor.

Controlul regulat la medicul stomatolog, de doua ori pe an, este, de asemenea, recomandat.

 

7. Coroane dentare

Ce sunt coroanele dentare?

Coroana dentara este  o proteza careare forma unui dinte natural, avand rolul rolul de a restabili forma, estetica, dimensiunea si rezistenta unui dinte afectat de carii profunde sau fracturat. De asemenea, coroana poate fi atasata la un implant dentar, pentru a da forma si functionalitatea unui dinte.

Materialele pentru confectionarea coroanelor dentare sunt variate in zilele noastre, mergand de la optiuni foarte rezistente, care se fractureza rareori si nu provoaca uzuri majore dintilor din vecinatate (aliaje din aur, alte aliaje metalice) sau materiale care confera coroanei un aspect estetic, fiind recomandate pentru dintii frontali sau vizibili (portelan). O cale de mijloc, atat din punct de vedere estetic, cat si al rezistentei este coroana din portelan pe un suport metalic.

 

Utilizari ale coroanelor dentare:

protejarea unui dinte slabit (de exemplu, prin aparitia cariilor dentare) impotriva fracturarii sau deteriorarii complete;

restaurarea unui dinte fracturat;

restaurarea unui dinte devitalizat de tratamentul pe canalul radicular si care au avut un pivot dentar;

ancorarea puntilor dentare;

atasarea la un implant dentar;

acoperirea unui dinte care a suferit o discromie majora.

 

O coroana dentara nu are o durata de viata nelimitata, rezistenta ei depinzand de mai multi factori, printre carese afla si materialul din care este confectionata. In plus, conteaza foarte mult si modul in care pacientul se ingrijeste de igiena sa orala. Periajul zilnic, folosirea atei dentare, controalele perioadice la cabinetul medicului dentist si periajul profesional pot conduce la prelungirea rezistentei coroanei.

 

8. Detartraj

Detartrajul reprezinta modalitatea de indepartare a tartrului (piatra) de pe dinti, fiind o masura complementara celor de igiena la domiciliu. In cazul in care tartrul nu este eliminat, acesta provoca boli gingivale si halena (respiratie urat mirositoare).

Procedura este recomandata la fiecare sase luni, chiar daca pacientul se preocupa riguros de igiena orala. In situatiile in care pacientii sufera de boli parodontale sau exista lucrari dentare, detartrajul este necesar o data la patru luni.

 

9. Fatele dentare

Fatetele sunt foite subtiri de material care acopera partile frontale ale dintilor. Ele sunt folosite pentru a restaura dintii patati, decolorati, deformati sau usor deteriorati. Fatetele sunt plasate mai ales pe dintii din fata, astfel incat sa corecteze conturul, culoarea si dimensiunea dintilor pentru a imbunatati aspectul zambetului.

Materialele folosite pentru realizarea fatetele dentare sunt, in principal, portelanul si compozitul. O fateta din compozit poate fi realizata de catre medicul dentist direct pe dinte, sau indirect, intr-un laborator dentar. In schimb, fatetele de portelan sunt produse numai in mod indirect. Portelanul este mult mai estetic si mai rezistent la pete alimentare decat compozitul.

Ce probleme pot fi rezolvate cu ajutorul fatetelor dentare?

Fatetele sunt utilizate fie pentru a imbunatati aspectul estetic al unui dinte sau pentru a restaura un dinte deteriorat. Daca un dinte este distrus sau a fost supus unui tratament de canal, ar fi mai eficienta utilizarea unei coroane pentru a-l restaura, intrucat aceasta acopera dintele complet si nu doar partea frontala.

 

In ce situatii sunt recomandate fatetele dentare?

pentru a imbunatati aspectul intunecat al dintilor, pe care albirea dentara nu l-a putut schimba;

pentru a restaura dintii uzati moderat; dintii sever uzati sunt restaurati cu ajutorul coroanelor dentare;

pentru a restaura dintii fracturati;

pentru a aranja aspectul dintilor usor nealiniati, desi este recomandabil sa se ia in considerare tratamentul ortodontic in primul rand;

pentru a inchide diastemele (spatii intre dinti), cu toate ca si tratamentul ortodontic, poate, de asemenea, fi eficient.

 

Etapele aplicarii fatetelor dentare

Atunci fatetele dentare sunt realizate intr-un laborator dentar este nevoie de doua vizite la medicul stomatolog pentru aplicarea acestora:

Inainte de aceasta prima vizita, medicul stomatolog examineaza dintii si radiografiile pacientului pentru a se asigura ca fatetele dentare reprezinta tratamentul adecvat. Pentru a pregati un dinte pentru fatetare, medic dentist trebuie sa elimine aproximativ o jumatate de milimetru de smalt. Procedura se realizeaza sub anestezie locala. Apoi, medicul ia o amprenta a dintilor pentru a fi trimisa la laboratorul de tehnica dentara in vederea pregatirii fatetelor. Pana la montarea acestora, sunt aplicate fatete temporare.

In cadrul celei de-a doua vizite, care este programata dupa doua pana la trei saptamani, are loc cimentarea permanenta a fatetelor. Dentistul elimina fatetele temporare, verifica dimensiunea si culoarea fatetelor permanente si apoi le aplica cu un ciment dentar.

 

Intretinerea fatetelor dentare

Trebuie amintit ca, desi o fateta dentara nu poate fi afectata de carii, dintele acoperit de fateta este expus la carii si boli parodontale. De aceea, este recomandata mentinerea unei bune igiene orale, in speta realizarea periajul dintilor si folosirea atei dentare.

Chiar daca fatete de portelan rezista la alimente colorate, medicul dentist poate recomanda reducerea consumului de alimente care pateaza dintii, cum ar fi cafeaua, ceaiul sau vinul rosu.

Fatetele rezista intre 8 si 12 ani. Dupa aceasta perioada, ele vor trebui sa fie inlocuite.

 

10. Implantologia

Ce este implantologia?

Considerata in trecut inevitabila si fara consecinte semnificative, pierderea completa a dintilor provoaca un handicap extrem de dezagreabil, cu efecte negative pentru sanatate, calitatea vietii si a stimei de sine.

Inainte de aparitia implantului dentar, atunci cand trebuia sa fie inlocuit un dinte, medicul dentist nu avea alta solutie decat recurgerea la o punte dentara. Aceste sisteme sunt de multe ori un pas inainte de a ajunge la edentatie completa. Insa, odata cu dezvoltarea implantologiei, stomatologia dentara a facut progrese imense, implanturile dentare putand acum inlocui complet dintii. Implanturile dentare pot stabiliza, de asemenea, o proteza mobila, partiala sau totala, si o punte dentara. Acestea, cu toate ca rezolva partial problema de ordin estetic, nu sunt la fel de stabile, pot cadea in timpul mestecatului si ofera senzatia unui handicap. De aceea, solutiile pe care le ofera implantologia sunt un progres extraordinar, o solutie rezistenta si care din punct de vedere estetic este greu de diferentiat de un dinte original.

Implantul dentar reprezinta o radacina falsa, care se prezinta sub forma un surub pe care chirurigul dentar il introduce in os, in vederea realizarii un punct de ancorare pentru dintele fals. Tratamentul dureaza mai mult decat in cazul montarii unei proteze sau unei punti dentare, intrucat procesul de oseointegrare implica o perioada de aproximativ 3-4 luni, dar rezultatele sunt mult mai bune, in sensul ca maxilarul recapata astfel functionalitatea normala si aspectul firesc.

Materialele din care sunt confectionate implanturile dentare sunt, de regula, titanul, care este un metal rezistent, pe care organismul uman il tolereaza foarte bine, si ceramica. Acestea din urma au ca principal avantaj aspectul, intrucat au culoarea alba si nu afecteaza aspectul coroanei, dar sunt mai fragile si se pot sparge. De aceea nu sunt intotdeaua recomandate, cel putin nu pentru dintii asupra carora se exercita o presiune mare in timpul masticatiei.

 

Prcedura de inserare a unui implant dentar?

Inserarea unui implant presupune, de regula, doua etape. In primul rand, are loc realizarea unei forari in os in spatiul in care era plasata radacina dintelui natural, pentru a putea fi inserata radacina artificiala. Vindecarea sau oseointegrarea dureaza circa 3-4 luni, perioada dupa care chirurgul va atasa o extensie (bont) ce va reprezenta structura necesara pentru ancorarea coroanei dentare si finalizarea reconstituirii dintelui..

 

Cine poate beneficia de un implant?

Nu exista contraindicatii majore pentru inserarea unui implant dentar, totusi este necesar ca pacientul in cauza sa aiba o stare de sanatate buna si un sistem imunitar puternic. De exemplu, bolile cronice sau diabetul zaharat pot conduce la complicatii in timpul procedurii, de aceea nu este recomandat implantul dentar in cazul persoanelor care sufera de aceste afectiuni.

In trecut, o problema aprea si in cazul pacientilor care aveau deficiente de os. In zilele noastre, insa, au aparut tehnici prin care medicul realizeaza aditii din os sintetic. Intr-o anumita masura si fumatul excesiv sau lipsa unei igiene orale riguroase sunt contraindicatii Dupa inserarea unui implant, este necesara urmarea unor masuri de igiena foarte stricte (periaj, folosirea atei dentare, dusuri bucale, controale regulate la medicul stomatolog).

 

Avantajele implanturilor dentare

Implantologia a ajuns in zilele noastre o ramura extrem de importanta a stomatologiei dentare datorita avantajelor pe care le implica implanturile:

Sunt garantate sa reziste 10-15 ani;

Implanturile dentare va permit sa gasiti confortul si estetica dintilor naturali;

Deoarece implanturile dentare sunt fixate ferm in os, ofera stabilizarea protezelor dentare. Cu implanturi dentare, nu va mai fi nevoie sa va ascundeti zambetul.

Pentru un implant nu este necesara pilirea dintilor adiacenti.

Montarea unui implant poate restabili functionalitatea osului maxilarului.

 

11. Malocluzii

Malocuziile reprezinta suprapunerea sau alinierea necorespunzatoare a dintilor. Exista mai multe motive pentru care dintii pot fi pozitionati gresit sau suprapusi. Unii oameni au gura mai mica decat dimensiunea dintilor. Falcile superioare si inferioare pot fi, de asemenea, disproportionate.

Cauzele malocluziilor

Ereditatea;

Pierderea rapida a dintilor temporari;

Traumatisme ale fetei;

Obiceiurile proaste, cum ar fi suptul degetului .

 

Probleme cauzate de malocuzii

Probleme cu mestecatul.

Dificultatea de a mentine o buna igiena, crescand riscul de carii dentare sau boli gingivale;

Stres la nivelul dintilor, maxilarului sau muschilor faciali.

Oamenii pot dezvolta o lipsa a stimei de sine din cauza aspectului inestetic al danturii.

 

Cum putem detecta anomaliile dentare?

Exista o serie de detalii vizibile pe care le putem lua in considerare:

Alinierea anormala a dintilor.

Modificari ale aspectului fetei.

Dificultate in masticatie.

Dificultati de vorbire.

Urmatorul pas consta in vizita la medicul ortodont. Un examen ortodontic consta in radiografii, fotografii si amprente ale dintilor pentru a determina cel mai bun tratament. Radiografiile furnizeaza informatii despre pozitia dintilor si a radacinilor, putand evidentia si cazuri de dinti care nu au erupt. Radiografia cefalometrica sau panoramica arata relatiile dintre dintii si maxilare.

 

12. Parodontoza

Parodontoza este o boala inflamatorie care afecteaza parodontiul, astfel spus ansamblul tesuturilor de sprijin ale dintilor. Pe langa aceste tesuturi, parodontiul este compus din os alveolar, gingie, ligament parodontal si cement. Afectiunea presupune pierderea progresiva a osului alveolar care inconjoara dintii. Daca nu este tratata, boala face ca dintii sa devina mobili si in cele din urma sa cada.

Aceasta boala este cauzata in principal de microorganisme (bacterii daunatoare si protozoare) si de un raspuns agresiv alsistemului imunitar impotriva acestor microorganisme. Acestea apar pe fondul unei igiene orale precare, prezentei unei boli sistemice,precum diabetul, fumatului, nutritiei necorespunzatoare etc.  In majoritatea cazurilor, parodontoza debuteaza cu stadiul gingivitei, care este o infectie si o inflamatie a unei parti superficiale a gingiilor. Dacă gingivita este lasata netratata, infectia poate atinge si distruge osul alveolar prin crearea de asa-numite buzunare.

Medicul dentist este cel care pune diagnosticul de parodontoza daca identifica prezenta pungilor parodontale (spatii create intre gingie si dinti) si in urma analizei radiografiilor remarca pierderea de masa osoasa.

 

Simptome ale parodontezei

sangerarea gingiilor in timpul periajului dentar sau utilizarii atei dentare, consumului de alimente dure, cum ar fi merele (acest lucru se poate intampla si atunci cand o persoana sufera de gingivita fara sa fi atins stadiul de parodontoza);

gingiile umflate;

halena (respiratie urat mirositoare) sau un gust metalic in gura;

retractia gingivala (dintii sunt perceputi a fi mai lungi);

pierderea dintilor.

Cum putem preveni parodontoza?

Masurile profilactice sunt cele mai indicate atunci cand vorbim despre parodontoza, intrucat odata ce a debutat aceata boala este foarte greu de controlat. Mai jos puteti gasi o serie de masuri de prevenire a afectiunii:

O buna igiena orala, inclusiv periajul si folosirea atei dentare ;

Clatirea gurii cu solutie salină sau pe baza de clorhexidina, in asociere cu periaj si folosirea atei dentare; apa de gura poate vindeca gingivita, dar nusi parodontoza;

Curatari profesionale regulate pentru a elimina tartrul, precum si controale regulate pentru a verifica prezenta pierderii de os alveolar sau inceputul pungilor parodontale.

Tratament

Retineti ca, pentru un tratament de succes, este esential sa urmati o igiena orala corespunzatoare. In plus, dupa orice tratament, o persoana cu parodontoza cronica trebuie sa urmeze aceste măsuri de igiena pentru restul vietii sale. Tratamentului parodontal in combinatie cu masurile de igiena adecvate ajuta la controlarea parodontozei, dar nu o pot vindeca complet.

Etapele tratamentului parodontozei:

Chiuretaj – procedura de curatare a tartrului, placii si a tuturor reziduurilor care ajung sub gingii. Desi nu este o interventie chirurgicala, o anestezie locala face procedura mai confortabila.

Reevaluarea – Dupa trei luni de la tratament, trebuie sa se reevalueze masurile de igiena si starea gingiilor. De asemenea, sunt examinate buzunarele create. Buzunare adanci care inca sangereaza la sondare indică faptul ca parodontoza este prezenta si ca osul va continua sa se distruga in timp.

Chirurgie – Daca, dupa reevaluare, exista inca dinti care au semne de boală activa, tratamentul chirurgical ar putea fi indicat. Exista mai multe abordări chirurgicale care există, care merg de la chiuretajul deschis pana la regenerare osoasa cu o matrice. Scopul tuturor acestor abordari este de a corecta problemele aparute in cazul osului alveolar si de a reduce adancimea pungilor parodontale. Tratamentul cu o interventie chirurgicală, in colaborare cu o igiena buna, au o rata mare de succes, putand preveni pierderea dintilor cu pana la 85%.

Mentinere – Pentru a mentine succesul tratamentul pe termen lung trebuie sa fie respectate o serie de masuri. Aceasta include periajul profesional al dintilor la fiecare trei luni pentru a elimina orice urma de tartru. Igiena orala la domiciliu este la fel de important, inclusiv periajul si folosirea atei dentare zi de zi. Daca aceste masuri nu sunt respectate, acumularea de tartru si placa pot duce la recidivarea parodontozei.